comiso



Cala la sira supr' 'a campagna,

 

COMISO E COMISANI

spunta la luna dalla muntagna,
passa 'n carrettu pi lu stratuni,
canta 'na vuci 'na bella canzuna



POESIE
IN DIALETTO

comisani@libero.it





COMISO E COMISANI





COLLEGAMENTI


- VARIA

- RELIGIOSITÀ POPOLARE

- TRADIZIONE

- STORIA LOCALE

- COMISANI

- NOMI E COGNOMI

HOME PAGE



POESIE IN DIALETTO
DI AMBIENTE COMISANO

In questa pagina vengono presentate poesie in dialetto, composte da poeti comisani, dedicate a Comiso o a suoi luoghi.
Per il momento si possono leggere poesie di
Concetta Pollara e Salvatore Di Pasquale.


(Accendendo le casse acustiche in sottofondo
si può ascoltare il brano musicale Pirrera)




poesie



U mo' paisi...


Sutta i munti un poco appisi
c'è cuccatu u mo' paisi.
Pi la petra e po luvanti
u canusciunu tutti,
paisani e cunfinanti.
Nti lu munnu fu famusu
pi li missili e la basi,
ca tra nìviri e miricani
ni parìa pigghiari a luna cu li mani.

Nta stu paisi, assai fistanti,
ci su tanti chiesi e assai santi.
C'è a chiesa ro patronu
ca so ranni scalinata,
avi u santu assai priatu
e co viagghiu ringraziatu.

E chi diri ra Matrici,
chiesa antica e assai fistusa,
avi 'n cianu frequentatu
e 'n cuttigghiu av'ammucciatu.
A Maria è dedicata,
però chidda Addulurata.
C'è n'antica ricurrenza,
ca a Lucia è numinata,
a tirata re nuciddi,
ca ciama ranni e picciriddi.

Chiesa antica e assai muntiata
eni chidda ra Nunziata,
pa so luci e pa so navata.
Eni o Comisu tanta amata,
eni ranni e canusciuta
e re ziti assai scigghiuta.
Quannu veni a festa i Pasqua
u paisi s'arrivigghia
pi la ranni scampaniata,
p'allelluja e pa bummiata.

Nti lu cori ro paisi
c'eni puri na funtana,
cu na fimmini sugghiata
cu du cani en'assittata.
Eni Diana, a dea ra caccia,
ca pari tutti taliari nti la faccia.

Ri luntanu ri li costi
viri sempri stu paisi,
che so cupuli brillanti,
che so luci sfavillanti.
Chistu è tuttu u mo' paisi....
Viniti, e nun vi ni pintiti.

Concetta Pollara

è l'autrice

di questa poesia,

che è tratta da

LA FONTE
(anno 2002)





U cianu i Gnàcchilu


L'ùnicu spassu: u cianu i Gnàcchilu.
Cchi mi sunnava: u cianu i Gnàcchilu!
Paria limatu ri cavaddi fàvisi.
Picciuotti sbannuti,
cursi pazzi, iòca senza fini,
na ddi quattru valati
lùciti e sciddichenti,
unni passava a suffarieddu
a mo picciuttanza.
I muntagni, a ccruna ri paisi,
ienu e vvinienu ri l'arma
quannu si trattava ri scanti e bracanti,
gnuni gnuni, o cianu i Gnàcchilu!
A sira appizzutava l'uocci.
A vuci ri mo matri ca ciamava
ri ddu scaluni a mmenzaluna.
E iu trasìa a sunnàrimi:
Iurnati e ssiritini, o cianu i Gnàcchilu.

Capri e pièchiri passari,
e Tatedda a scutari
i mo sciarri ppi scasciuni
r'amuri ca nascia sutt'e carretta,
cuttigghia cuttigghia, o cianu i Gnàcchilu.
E ppui, Biagiu u Paranni, Suzzu Biazzu,
Cicciu Sallemi, Iaquinu u issaru,
Vanninu Gioia, Pippinu Baruni...
unni siti, cumpagnuna?...
Cu vivi e cu muorti!
Mi batti a tristìzza nto cori..!
Tutti pronti o cianu i Gnàcchilu
a gghiucari scapiddati
cu e sordi cu e ttuppetta,
sutta dda scàgghia ri cielu
senza nuvili e pinzera.
Mentri ianca e risulenti, a strat'e macci,
i vèspiri e nnotti,
a luna lègghia lègghia si stampava
supr' a lu tettu ri la "Suffarara".

Salvatore Di Pasquale

è l'autore

di questa composizione,

che è tratta da

COMISO VIVA
(anno 1996)







per tornare all'inizio della pagina


Nota

Marcello Serafini è l'esecutore del brano musicale "Pirrera " composto da Biagio F..